Abordari contemporane asupra traumei Concepte si clinica

Argument

Trauma psihologica ataca sentimentul coeziunii sinelui. Ea este definita ca o experienta individuala unica a unui eveniment sau a unei serii de conditii in care abilitatea individului de a integra propria sa experienta emotionala este depasita iar individul resimte subiectiv o amenintare la adresa vietii, integritatii corporale sau sanatatii sale.

Atunci cand subiectul nu poate sa se elibereze de amenintare, eul sau se cliveaza, se disociaza, formand fragmente de eu, autonome. In urma unui eveniment traumatic, unele parti ale sinelui pot pastra functia de testare a realitatii si devin aparent normale. Eul ramane relativ unitar, se ocupa cu supravietuirea in viata cotidiana, insa apar, prin scindare, si alte parti “emotionale” care contin amintirile traumatice si sunt organizate in jurul acestora. Diversele parti emotionale reflecta diverse strategii de supravietuire necesare intr-o lume periculoasa. Partea emotionala se creaza in jurul raspunsurilor de lupta, fuga, inghet, colaps, supunere sau cautare a unei relatii de atasament.

Trauma are loc, adesea, in copilarie deoarece copiii depind de ingrijitorii lor pentru supravietuire si siguranta si sunt vulnerabili la traumatizarea prin ingrijire inspaimantatoare sau inspaimantata din partea parintilor, prin neglijare, separare, abandon, expunere la violenta domestica, certuri intre parinti, cuvinte si comportamente amenintatoare, efecte secundare ale traumelor parintilor, accidente, crize medicale, proceduri invazive.

In cazul unei traume emotionale, subiectul traieste intr-o lume interna fundamentala diferita de lumea in care ar fi trait daca nu ar fi experimentat trauma. Sistemul sau intern devine inchis, intors spre sine si produce distorsionari si suferinte majore. Lumea interna se structureaza in jurul convingerii inconstiente ca exista o situatie de risc permanent din punct de vedere fizic, mental, emotional.

Trauma si Disociere. Putem remarca cateva elemente comune ale dinamicii traumei: Subiectul este extrem de sensibil la situatiile si factorii declansatori care pot genera frica; Rusinea masiva ajunge sa faca parte din insasi identitatea subiectului; Subiectul traumatizat dezvolta, ca o modalitate de aparare masiva, diferite forme de disociere.

Legat de disociere : in relatiile unei persoane cu sine insasi, cu celalalt sau cu un altul ideal putem distinge, uneori, dincolo de reusita lor evidenta, un gol care se manifesta ca un afect neplacut, o neimplinire, o nemultumire, o insinuarea unui sentiment de ratare, de rusine enorma sau a unei rutine profesionale complet nesatisfacatoare. Persoana nu se mai recunoaste pe sine, nu se mai poate accepta, apare o presiune afectiva pe care nu o poate interpreta din lipsa de unelte psihologice. Care este explicatia acestei duble functionari ? La un nivel de suprafata, subiectul duce viata pe care si-a dorit-o, are relatiile interpersonale pe care le-a asteptat, profesia pe care si-a ales-o, dar, la un nivel mai profund, atunci cand se uita la sine insasi, utilizand ceea ce se numeste un Eu observator, ea intra in contact cu anxietatea, furia surda, rusinea, vinovatia, deprimarea, devalorizarea de sine, disperarea, sentimentul de inadecvare, lipsa sentimentului de a fi viu.

Apare aici diferenta intre ceea ce doreste ca ea insasi sa creada despre sine sau ceilalti sa creada despre ea, diferenta dintre Sinele Fals accesat pentru a fi acceptata de ceilalti si Sinele Autentic care poate solicita o schimbare din cauza neimplinirilor legate de cum ar trebui sau cum ar vrea persoana sa fie. Aceste randuri de masti sunt menite sa o ascunda de ea insasi si de ceilalti; ei trebuie sa vada doar ce considera ea ca este acceptabil de aratat si nu cum este ea cu adevarat. Sinele autentic razbate de sub actiunile pe care si le impune ca sa uite de ea insasi. Persoana se ascunde in sine insusi sau in actiuni exterioare dar traieste un sentiment de neimplinire pe care nu il mai poate anula.

Cum ajunge o persoana sa fie atat de divizata? Trauma psihologica este cea care ataca sentimentul coeziunii sinelui. Multe victime ale accidentelor sau traumelor raporteaza un sentiment de disociere in timpul unui eveniment resimtit ca un atac coplesitor. Ele pot vorbi despre un sentiment de plutire sau un simtamant de a fi anesteziat sau indepartat intr-un fel sau altul de momentul insuportabil. In urma unei traume, disocierea distorsioneaza experienta relatiei subiectului cu sine, cu ceilalti si cu lumea externa ceea ce face ca persoana sa nu mai fie inradacinata in propria fiinta si sa prezinte o fragilitate a fundatiei insasi a sinelui. Daniela Sieff arata cum copilul disociaza parti din propriul sine pe care le considera inacceptabile pentru parinti precum si emotiile resimtite dar care nu sunt bine primite de acestia. Astfel, copilul supus traumei isi va construi personalitatea in jurul ideii de “cum voi supravietui?” si nu de “cum imi voi implini potentialul si inclinatiile?” Exista, deasemenea, si o disociere generala a emotiilor: daca sunt singur cu durerea si frica coplesitoare nu pot incerca decat sa impiedic aceste emotii sa ajunga in constiinta.

Multi autori insista asupra faptului ca nu doar suferinta si frica singure genereaza trauma ci acestea impreuna cu constientizarea faptului ca nu exista nimeni sa te insoteasca si sa te ajute in elaborarea emotiilor coplesitoare. In copilarie, subiectul nu are maturitatea, cunostintele pentru a putea recunoaste in intregime ceea ce experimenteaza ca trauma si nici nu constientizeaza in ce fel este afectat. El ajunge sa creada, cu timpul, ca identitatea lui este cea creata de trauma, ca “asa este el”. El poate gandi ca este ceva gresit la sine insusi daca simte sau gandeste astfel de lucruri, daca se poarta in felul acesta. Daca ceilalti vor vedea cat de gresit este, ei il vor abandona, asadar trebuie sa se ascunda cu ceea ce este el. Acest copil va avea nevoie, in acelasi timp, sa fie salvat de el insusi si de pericolele externe de catre o persoana de incredere. Dar, cel mai adesea, el nu reuseste aceasta si devine lipsit de speranta, vinovat, rusinat, auto-dispretuitor, cu o stima de sine (narcisism) fragila, izolat, cu o nevoie de dependenta afectiva masiva dublata de o neincredere fundamentala in ceilalti oameni care il pot trada oricand. El se va simti (constient sau inconstient) intr-un permanent risc de re-traumatizare. Se creaza un sistem bazat pe auto-critica si rusine, pe abuz de sine, auto-traumatizare, gandire care ii ia puterea interioara.

FORMATORI:

– Lector univ. dr. Corneliu Irimia

– Cristina Popov, membru al Asociatiei de Consiliere si Psihoterapie Psihanalitica din Bucuresti

CUI SE ADRESEAZA CURSUL:

Specialistilor in domeniul psihoterapiei, psihologiei clinice, consilierii psihologice, consilierii scolare, studentilor la facultatea de Psihologie, altor specialisti interesati de domeniu.

BENEFICIILE PARTICIPARII LA ACEST CURS:

– Participantii vor explora si dezbate abordari diverse ale unor autori consacrati in domeniul psihotraumatologiei.

– Vor viziona consultatii filmate cu psihoterapeuti recunoscuti din Europa si Statele Unite.

– Vor comenta vignete clinice ale autorilor prezentati.

– Vor putea sa inteleaga diferentiat problematica traumei in raport cu tematici legate de conflictul psihic, de deficitul de dezvoltare sau de dizabilitatile genetice.

– Vor fi pusi in contact cu modalitati alternative de interventie, cu indicatiile si contraindicatiile lor.

– Vor capata o intelegere mai buna asupra felului in care diverse abordari terapeutice contemporane se adreseaza traumei.

– Vor primi instrumente pentru explorarea propriilor traume si pentru lucrul asupra propriei persoane.

 

TEMATICA CURSULUI:

SEMINARUL 1

– Modelarea gandirii clinice: conceptii fundamentale despre trauma; cei mai importanti autori in domeniul traumei.

– Trauma si disociere: aspectul fundamental disociativ al traumei; corelatii cu tulburarile grave de personalitate; limitele posibilitatii coerentei psihice in viata contemporana.

SEMINARUL 2

– Follow-up: Exercitiu de explorare a traumelor personale

– D. Kalsched: Trauma in perioada timpuriee: rupturi si tulburari de atasament; contextul familial nefavorabil.

– Fischer-Riedesser: perspective contradictorii in privinta consecintelor psihopatologice ale traumei.

SEMINARUL 3

– Lucrul clinic cu trauma: consultatii video

– Comentarii si explorari legate de sesiunile filmate

– Trauma si corp: dimensiuni ale explorarii mesajelor corporale in trauma.

SEMINARUL 4

– R. Stolorow – Trauma in familie: abuz actual si abuz transgenerational; familia schizofrenogena si teoria “dublei legaturi” – studiu pe caz clinic.

– Lucrul clinic cu trauma: consultatii video

– Comentarii si explorari legate de sesiunile filmate

– Concluzii

AUTORI DISCUTATI:

Philip Bromberg, Donald Kalsched, Robert Stolorow, Donald W. Winnicott, Melanie Klein, Diana Fosha, Marcus West, Peter Riedesser, Bessel Van der Kolk, Franz Ruppert, Peter Levine.

DESFASURARE : Seminarul se va desfasura online, prin aplicatia ZOOM.

STRUCTURA SEMINARULUI:

· 4 sesiuni de cate 4,5 ore (doua sambete si doua duminici).

· 2 ore de lucru individual

DATELE DE DESFASURARE:

In curand.

In taxa de curs sunt incluse: activitatea de predare, suportul de curs, fise si materiale de lucru, atestat al Colegiul Psihologilor din Romania cu numarul de credite obtinut (20 de credite).

Inscrierea se face prin trimiterea unui email cu o scurta prezentare (studii si activitate profesionala) la adresa info@corneliuirimia.ro cu mentiunea – Inscriere la work-shopul Abordari contemporane asupra traumei.

Dupa acceptul primit pe e-mail se va trimite de catre participant, pe e-mail, o copie a OP, a cartii de identitate si a diplomei de licenta/carnetului de student, precum si formularul de inscriere completat (datele personale sunt necesare pentru eliberarea atestatului cu numarul de credite CPR).